BELGIA


BELGIA – Jurnal de călătorie

Bruxelles

Ce e de reţinut? . . . magazine de ciocolată (Godiva, Leonidas, …. ), cartierul european cu instituţiile europene, atomul, un amalgam de naţii, alte magazine de ciocolată, bere (zeci…sute de feluri), grupuri de turişti orientali care mişună de colo-colo cu aparatu foto gata să imortalizeze tot ce mişcă (dar aştia-s peste tot), fructe de mare şi din nou magazine de ciocolată . . . şi varza de Bruxelles 🙂


Mannequin pis – o statuie simbolizând un copil care face pipi şi pe care o pozează toată lumea cu frenezie. Statuia asta, pe care am vazut-o nud, a doua zi era îmbracată. HaHaHa… şi am înţeles că îşi alege ţoalele în funcţie de evenimente, ba e marinar (brrrr), ba e scoţian, ba soldat, ba Moş Crăciun, dar inevitabil face pipi. Cred că de la berea belgiană i se trage. Ca şi mie de altfel.

Automat, toate magazinele de suveniruri sunt pline de Mannequini pişecioşi metamorfozaţi în deschizătoare de bere, tirbuşoane şi nu o sa va vină să credeţi cu ce scoate dopu la sticlă.

Şi tot stând prin Bruxelles şi uitându-ne în zare, ce ne trece prin cap? Ia hai să mergem la Marea Nordului! Maşină închiriasem oricum, jobul pentru care ne dusesem acolo era încheiat, ceva Euroi zăngănea prin buzunar, aşa că dis de dimineaţă pornim pe E40 spre Gent – Bruges – Ostende.

Despre Gent, citisem pe net că e oraşul florilor, dar din păcate, în afară de faptul că e un oraş cu arhitectură medievală, curat, liniştit şi frumos nu pot să spun mai multe, pentru că a inceput să plouă. Aaaa, în fugă am văzut primăria şi o catedrală, apoi, sus în maşină şi mai departe spre  Bruges.

Ce mă gândeam eu? Bruges, un orăşel de provincie, acolo, la vreo 80 – 90 km de Bruxelles. Dar e de neuitat. Arhitectură medievală, canale pe care circulă bărci, străzi pietruite şi prea inguste pentru a circula masini.  … multe terase… Şi din nou, ca peste tot, multe magazine de ciocolata (aceeaşi ”ciocolată  de ciocolată”, belgiană, adevarată) şi multe berarii cu bere, multa bere, care curge … şi curge … şi curge. Mai e ceva minunat: atelierele unde se lucrează manual dantela – s-ar zice că e cea mai fină din lume, deşi gurile rele spun că e adusă din China 🙂 (dar turiştii nu ştiu toate detaliile tehnice).

Şi uite aşa,uimiţi de frumuseţea medievală am ajuns la Oestende, oraş situat la Marea Nordului, la 40 km de Bruges, cu o imensă plajă cu nisip fin, o faleză impunătoare de unde poţi admira marea, vapoarele şi pescăruşi. Dar motivaţia principală care ne-a dus acolo au fost fructele de mare, preparate în faţa noastră şi vândute la caserola, sau punguţă, sau cornet, direct din rulote înşirate una după alta.

Altă excursie de o zi pe care am facut-o a fost Aachen (Germania) – Anvers (neerlandeză: Antwerpen — oficial, franceză: Anvers, engleză: Antwerp, spaniolă: Amberes, depinde cine il scrie şi cine îl pronunţă).

Aachen este situat la vreo 2 ore de Bruxelles, la graniţa dintre Germania, Belgia şi Olanda. Reprezentativ pentru oraş este Domul, care conţine tronul şi rămăşitele împăratului Carol cel Mare, primăria unde au fost încoronate o grămadă de capete regale şi multele fântâni. Din documentarea de pe net, am reţinut că numele oraşului vine de la “Ahha”, adică “apa” în germana veche (dar eu nu ştiu nici germana modernă, aşa că nu pot să bag măna în foc pentru tot ce găşeste gugălu).   Oricum, marcaţi de atâta istorie, am revenit în zilele noastre şi am halit un wurst (vedeţi ce repede încep să învăţ?) tradiţional pe grătar, din comerţul stradal, că prea ne-a excitat simţul olfactiv. Bere, ntz, că eram driver. Aşa că de ciudă, am mai mancat unul 😀, după care, la drum că mai aveam ceva de vizitat şi anume, Anvers.

”Inevitabil” toate oraşele din ţările dezvoltate, sunt legate de autostrăzi. Şi cum bantuiam eu pe o autostradă de aia, bună frate, cum nu avem noi la noi în ţară, ne-a apucat vijelia. Şi s-a înnegrit tot cerul deodata şi a început o ploaie de abea vedeam în faţa ochilor stopurile de la maşina din faţa. Şi se circula în coloană cu 150 -160 km/h, pe toate benzile. Credeţi că a fost vreo problemă? Apa se scurgea instant fără să ai senzaţia de acvaplanare. Şi cum mă gândeam eu în sinea mea pe ce tehnologie cosmică, de drenare a apei se bazau constructorii lor de autostrăzi, iată că în final ploaia s-a oprit, a ieşit soarele, mi-a ajuns inima din nou la locul ei şi nu a fost necesar să îmi mai raspund la frământarile interioare. Şi de parca asta nu era deajuns, cand ne apropiam de Anvers, gadgetului ăla de GPS i-a crapat softu’, motiv pentru care el a intrat într-o bucla fără ieşire, iar eu am înconjurat oraşul pe centura de vreo 2 ori în fiecare direcţie.

Lumea asta rea spune că Anvers e oraşul diamantelor. Hmm … nu mi-am dat seama, nu am găsit nici măcar unul pe jos 😦

Must see: uliţa comercială, portul, gara centrală, casa memorială / muzeu Rubens (Rubens a fost un mare pictor flamand, maestru al barocului care a pictat nişte doamne corpolente care, după unele păreri sunt considerate mult mai apetisante decât multe domnişoare anorexice din zilele noastre).

Şi-am încălecat pe-o şea şi v-am spus povestea Impresiilor de călătorie din Belgia.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s