GRECIA


GRECIA 2010 (inclusiv impresii din anii anteriori)

Mare, soare, lume prietenoasă, mâncare excelentă, plimbări. Oare ce mai trebuie pentru a avea concediul dorit?

Abea am venit dintr-o scurtă vacanţă în Grecia. De ce am reales această destinaţie?

Pentru că îmi place Grecia !

Îmi place marea cristalină, îmi plac plajele însorite, îmi place atmosfera din taverne, îmi place musacaua, îmi place să stau la plajă sau la o terasă şi să savurez un capucino sau o cafea grecească, îmi place că sunt balcanici, deci comunicativi, îmi place muzica grecească …

Şi îmi mai place vegetaţia: măslini, portocali, palmieri, păduri de pini … si leandrii de-a lungul şoselelor.

Totul este odihnitor.

Dar să descriu totusi concediul, pe care în acest am l-am petrecut în Halkidiki (nordul Greciei), iar anterior mai fusesem în insula Evia, Riviera Olimpului, admirasem mânăstirile de la Meteora, m-am dat cu barca până la Skiatos, vizitasem un pic din Atena.

Am mers cu maşina: drumul, cunoscut, a decurs liniştit, pe traseul Bucureşti – Ruse – Sofia- Salonic. Destul de multe radare şi poliţie prin Bulgaria, dar nici un abuz din partea lor, iar şoferii care vedeau din sens opus semnalizau prezenţa acestora (de asta îmi place Bulgaria). Traseul e bine marcat, sunt indicatoare cu caractere latine, atât în Bulgaria cât şi în Grecia, iar daca ai GPS, poţi să pui maşina pe pilot automat şi să tragi un pui de somn, să fi fresh la destinaţie. În Bulgaria, dacă te rătăceşti cumva, sunt pe marginea drumului o grămadă de domnişoare gata să îţi arate drumul cel drept.

În fine … am ajuns la Salonic, într-o îmbârligătură de drumuri dintre care numai unul duce la hotelul nostru (între peninsulele Kasandra şi Sithonia).
După încă 70-80 km. ajungem în sfârşit la Gerakini Beach – o staţiune destul de mică, pe care în 15-20 minute o străbaţi la pas de la un cap la altul, recomandată celor care doresc mai mult linişte decât distracţie. În centru sunt câteva taverne, câteva magazine de unde poţi cumpăra alimente sau băuturi şi alte câteva magazine de suveniruri sau cu haine.

Pe la capătul staţiunii am găsit şi hotelul: Sonia Village (situat cam la 1 km de centru).

Hotelul, de fapt vreo 7 corpuri de cladire cu 2 etaje, înconjurate de verdeaţă, ne-a oferit exact liniştea pe care ne-am dorit-o. Ca divertisment teren de volei, un coş de baschet, masă de ping-pong, spaţiu de joacă pentru copii. Într-o seară s-a organizat tradiţionala ”seară grecească” iar în alta o discotecă la piscina hotelului.

Dacă vreţi internet, există  ,  dar costă 5Euro/2 ore, cel mai mic tarif.

E de apreciat că în cameră ai aer condiţionat şi frigider incluse în preţ.

Mesele (micul dejun şi cina) au fost destul de diversificate cuprinzând feluri specifice greceşti (tzatziki, pastitio, salate) sau internaţionale, dar băuturile la dozator au fost cam diluate, iar berea 3 Euro halba.

Pentru masa de prânz se putea mânca la pizzeria hotelului, era o ofertă la vreo 6 Euro cu musaca, sau pizza, sau pastitio + salată.

Plaja din dreptul hotelului este destul de mică, câteva umbrele şi şezlonguri, contra cost, intrarea în apă este lină cu câtiva bolovani ici şi colo.  Alternativa oferită ar fi piscina hotelului, cu tentaţiile răcoritoare de la bar, adâncă de la 0,70 la 1,60 m. cu umbrele şi şezlonguri, dar e cam aiurea să mergi la mare şi să faci baie în apă cu clor.

Dar pentru ca aveam maşina la scară, am preferat să ne plimbăm şi să facem plajă şi baie în alt loc, în fiecare zi.

La câţiva km de hotel este Psakoudia o localitate un pic mai mare, cu o plajă mult mai generoasă, şi terase mult mai elegante.

Şi uite aşa, totul a fost bine şi frumos până în ziua în care s-a declanşat greva benzinarilor, moment în care au început cozile şi apoi apariţia anunţurilor cu lipsa carburanţilor, dar datorită caracterului balcanic de care vorbeam, nu a fost cazul să îmi fac griji … patronul hotelului avea un prieten … care avea o benzinărie … care deşi era închisă încă avea benzină … care am luat-o noi … :D.

Aşa că ne-am continuat liniştiţi plimbările prin Halkidiki.

Ouranopolis, este un orăşel liniştit, situat pe peninsula Athos, fiind ultima localitate înainte de graniţa cu Muntele Sfânt.

Locuri de plajă – multe şi bune. Noi am oprit undeva la o plajă pe marginea drumului. Nu rataţi ocazia să închiriaţi o şalupă (50 EURO/zi) cu care să vă faceţi de cap pe mare, sau să mergeţi la plajă pe insuliţele din apropiere.

Neos Marmaras – o staţiune de vis,  într-o zona în care muntele ”se varsă” în mare, cu strădute înguste şi abrupte, case alb cu albastru, peisaje tulburatoare, plaje în golfuleţe cu apă limpede de culoarea cerului, cu care se contopeşte undeva în zare.

Pentru dependenţii de shoping: găsiţi aici magazine cu haine de piele sau de blană şi magazine de bijuterii. Nu ştiu preţurile, pentru că nu fac plajă în haine de blană şi nici baie în costume de piele :P.

Plaja se întinde pe câţiva kilometri, de-a lungul şoselei, nisipul este un pic mai mare, cam ca sarea grunjoasă, iar apa limpede şi liniştită.

Porto Carras – domeniu privat pe sute de hectare, al miliardarului Giannis Carras. Atenţie, se plăteşte taxă de intrare, dar ai ocazia să vezi un port luxos, unde ancorează iahturi de lux, plantaţii de viţă-de-vie care produc unul din soiurile tradiţionale de vin grecesc, teren de golf, poţi lua cursuri de echitaţie (poate pe căluţi de mare) … şi muuuuulţi gură cască.

Salonic – prea multe lucruri de scris, multe altele de văzut, aşa că …. poze:

Pestera Petralona – situată pe un drum lateral între Nea Moudania şi Gerakini, merită vizitată, mai ales că ai onoarea să întâlnesti cel mai bătrân european (are vreo 700.000 ani).   Stalactitele si stalagmitele din interior sunt uimitoare, iar ghida … o muma pădurii, care nu nu-ea lăsat să le filmăm sau să facem poze.

Gastronomie: mâncărurile greceşti sunt tipice bucatariei mediteraneene, bazate pe uleiul de masline, ceapă, usturoi, oregano.

Tzatziki (sos pe bază de iaurt, castraveţi şi usturoi, care este recomandat pentru legume, cartofi prajiti, fripturi sau peste), souvlaki (frigărui din carne de porc), gyros, musaca, fructe de mare, peşte, ardei umpluţi, salata grecească şi alte bunătăţi.

Ouzo ( băutură alcoolică tare, cu 40-50% alcool, cu aromă de anason, se bea cu cuburi de gheaţă sau diluată cu apă rece, moment în care devine alb-lăptoasă la culoare), Tsipouro (băutură alcoolică tare, 36-45% alcool, nearomată, merge ca aperitiv, sau după o masă îmbelşugată, ca să ardă grasimile), Retsina (vin cu aromă de răşină de pin)

Impresii din anii anteriori:

Concediu pe insula EVIA:

Prin vara anului 2007, trebuia să plec în concediu, ca tot omul normal care a muncit cu drag şi spor.

Datele problemei:

  • – eram 2 familii cu 2 copii
  • – voiam la mare
  • – îmi doream să revăd Grecia
  • – mergeam cu maşina
  • – voiam LINIŞTEEEEEEEEE

Astea fiind cerinţele şi fiind în pană de idei, am apelat la ELITE Tours (agenţie de ale carei servicii sau sugestii nu am fost dezamagit niciodată până acum).  Şi uite aşa, fără multe discuţii am optat pentru EVIA, a doua insulă ca mărime din Grecia, situată în S-E, aproape lipită de zona continentală.

Drumul l-am făcut din 2 bucăţi:

  • ziua 1 – Bucureşti – Giurgiu – Sofia – Promahonas – Salonic
  • ziua 2 Salonic – Glifa, de unde se traversează cu ferryboat-ul până la Agiokambos (cca. 25 min.) – Pefki (destinaţia finală).

Pefki este un fost port pescăresc, transformat în staţiune turistică, cazarea este mai ales in vile particulare cu apartamente si studiouri, iar masa la taverne. Zona este populată de turişti liniştiţi, veniţi mai mult la odihnă decât la shoping sau distracţie. Din cate am inteles, insula este destinaţia de vacanta/odihna a atenienilor.

După vreo 2 zile de mare – plajă – soare – mâncare – somn, am tras concluzia că este totuşi prea multă linişte. Şi cum pe insula nu prea ai ce face, ne-am gândit să dăm o fugă până în Atena, considerată relativ aproape. Dar din cei cca. 150 km, drumul pe insulă durează destul de mult deşi însumează numai vreo 60 Km, Evia fiind o insula muntoasă, iar drumul îngust si plin de serpentine.

Circulaţia prin Atena este năucitoare, aşa că am lăsat maşinile în parcare şi am luat un minicar care ne-a plimbat în jurul câtorva obiective turistice, apoi ne-a lăsat la Acropole. Văzute de sus, peisajul si imaginea oraşului sunt deosebite, dar cei care au vizitat Atena pe arşiţa verii ştiu ce înseamnă sa te bată soarele in cap in vârful unei coline fără pic de umbră, aşa ca am plecat cam năuci de acolo.

Merită acordată atenţie podurilor care fac legatura între insula Evia si partea continentală.
La întoarcere am vizitat Mănăstirea Sfântul Ioan Rusu, care adăposteşte moaştele sfântului.

In alta zi am făcut o croaziera de o zi pe Insula Skiathos unde am facut şi o plajă pe renumita Koukounaria iar apoi ne-am plimbat pe strădutele din Skiathos City.

La venirea în ţară am făcut un mic ocol să revedem meteorele:

Ne-am desparţit cu greu de aceste locuri dragi şi cum timpul nu ne-a permis să ajungem până la Salonic, am înnoptat la Paralia Katerini (pe Riviera Olimpului), deşi jurasem ca nu mai opresc niciodată acolo (nu dezvolt subiectul, fiecare are un anumit standard sub care nu e dispus să coboare).

A doua zi am făcut o ultima baie in Marea Egee şi am plecat spre Bucureşti.

Dar decât multe vorbe, mai bine admiraţi alte câteva poze:

   

7 răspunsuri la GRECIA

  1. Elvira zice:

    foarte frumos ,cel mai interesant si articol pecare am putut sa-citesc
    FELICITARI

  2. Elvira zice:

    In iulie merg cu sotul si fetita in Grecia,un sejur de 10 zile in Sithonia,Hotel Sonia Vilage,este prima data cand mergem in Grecia si vrem sa vizitam cat mai mult mi-au placut f mult impresiile tale informati f utile ..am citit tot ce se poate citi despre Grecia pe net..
    Avem experienta din Turcia am vizitat mult si acolo Pamukale,Efes-ul,croaziere,..

  3. barbu titel zice:

    informatii mai mult decit interesante,

  4. artana zice:

    Foarte frumos,desi succint…si recunosc ca pt a povesti despre Grecia nu ajung zile 🙂
    Chiar ma interesa insula Evia
    P.S.-presupun ca inteleg ce vroiai sa spui despre Paralia Katerini 🙂

    • pitikotu zice:

      Mi-e dor de Grecia :(. Nu am mai fost de vreo 3 ani, dar este unul din locurile unde nu m-as plictisi de mare, soare, mancare si frapeuri reeeeeci 🙂
      Cat despre Paralia, poate fi usor ocolita, exista si rute alternative 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s