IORDANIA


 IORDANIA – o ţară care m-a fascinat.

Cum ajungi acolo: Am preferat un zbor cu escală la Istanbul, pe timp de zi, faţă de ruta directă, operată de către TAROM noaptea. Mă uitam ca un copil pe geam cum plutim peste o mare de nisip roşiatic, desupra căreia, din loc în loc vântul ridica vârtejuri.

La coborârea din avion … soare cât cuprinde şi o căldură uscată, dar ştiam la ce să ne aşteptăm, trasesem un ochi pe weather.com

Amman se remarcă prin stilul tradiţional al caselor, din piatra albă, cu unul, două nivele, însoţitorul povestind că de fapt multă vreme nici nu se acorda autorizaţie de construire pentru clădiri înalte. Se pare totuşi că tradiţionalismul lor este pe cale de a fi depaşit de modernism.

Ar fi de vizitat forumul, amfiteatrul roman si muzeul etnografic din incinta acestuia şi fortareaţa medievală.

Amman

Amman

Amman

Amfiteatrul roman

Citadela - Templul lui Hercule

Muzeul de etnografie

După rezolvarea treburilor care le-am avut în Amman, am plecat să explorăm ţara.

Timpul scurt avut mult timp la dispoziţie, ne-a impus să alegem partea de sud a Iordaniei aşa că am pornit pe King’s Highway care face legătura cu Aqaba.

Defileul (Siq)

Prima tentaţie, una din cele 7 noi minuni ale lumii nu a întârziat să ne ispitească. La un moment dat, facem dreapta pe un drum lateral, abandonăm maşina în parcare şi ne lăsăm în voia prietenului care ne însoţeşte. Parcurgem pe jos un defileu de vreun kilometru lungime şi inalt de 80 de metri (Siq) şi la un moment dat mi s-a tăiat efectiv respiraţia: PETRA – oraşul săpat în stâncă, o rocă roz cum nu am mai văzut, construit de pe vremea nabateenilor.

Dar ceea ce ţi se dezvăluie la finalul defileului „Al Khazneh” sau Trezoreria este abea începutul. Străzile te poartă printre locuinţe săpate în stâncă, amfiteatru, morminte antice, temple.

Cerul, văzut din defileu

oare în câte mii de ani i-au trebuit naturii să creeze asemenea broderie în rocă?

Floră şi faună în mijlocul stâncilor şi al soarelui:

Leandru, îmi place 😀

vegetaţie, unde ai crede că nu poate exista

Se pare că Petra este o atracţie universală:

He He He, ce capre clăpăuge 😀 ...

... şi un măgăruş chiulangiu 😀

Mijloace de transport local:

BMW decapotabil

Am stat ore bune fără să simt arşita deşertului şi nici vorbă să apuc să văd cele câteva sute de obiective şi numai soarele care cobora spre asfinţit ne-a dat imboldul plecării spre Aqaba.

 Aqaba – o staţiune luxoasă pe ţărmul Mării Roşii. Nu trebuie omisă o baie sau scufundări în Marea Rosie, sau plimbare cu barca cu fundul transparent care îţi permite să vezi fauna subacvatică. Nu de alta, dar nu ştii dacă mai ai vreodată drum aici.

Vedere de la balconul hotelului, spre plaja privată (în prim plan) şi port (în plan îndepărtat).

vedere din hotel

Vedere peste graniţă – Eilat (staţiune turistică în Israel)

cu un ochi în curtea vecinului

Plaja publică din Aqaba şi dacă tot veni vorba, v-aş recomanda să alegeţi un hotel cu plajă privată:

Vedere prin podeaua transparentă a bărcii; ceea ce vedeţi este un tanc:


Marea Moartă

A doua zi am plecat spre Marea moartă, cea mai sărată şi mai joasă întindere de apă, oglinda apei fiind situată la circa 400 metri sub nivelul mării. Sub influenţa căldurii soarelui, apa se evaporă şi sarea cristalizează pe maluri dând naştere unor forme care seamănă cu coralii. Nivelul de salinitate este atât de ridicat încât pluteşti fără nici un efort. Nu puteam să plec de aici fără să fac o baie, aşa ca am sacrificat o oră, timp suficient dealtfel, întrucât nisipul ardea în asemenea hal că nu puteai păşi descult pe plajă. Inutil să spun că dacă iţi intra un strop de apă în ochi aveai senzaţia că ai orbit definitiv. Şi uite aşa, plini de sare de parcă eram pus la conservat, am plecat mai departe.


Muntele Nebo – este locul de unde Dumnezeu i-a aratat lui Moise ţinuturile pe care i le dă în stăpânire. Panorama asupra văii râului Iordan, Mării Moarte, Jericonului şi Ierusalimului este superbă. În vârf este un monument înălţat în anul 2000, când Papa Ioan Paul al doilea a facut o vizita aici, în cadrul unui pelerinaj la locurile sfinte.

vedere de pe Muntele Nebo

monumentul

 

Biserica ”Sf. Ioan Botezatorul”

Baptism Site – locul unde Ioan Botezatorul l-a botezat pe Isus.

Lăsăm din nou maşina în parcare şi suntem preluaţi de o camionetă, de parcă mergeam la safari. Parcurgem câţiva kilometri pană ajungem la nişte excavaţii arheologice care pun în lumină trecutul. Trecem la pas pe lângă ele, în drum spre râul Iordan, care constituie graniţa cu Israelul în acel loc. Bineînţeles că a urmat un ”botez pagân” sub ochii soldaţilor ambelor ţări, care stăteau la 2-3 metri de noi, apoi împăcaţi cu noi înşine că am mai bifat o vizită, am plecat să îi mulţumim Domnului la o biserică nou construită în acel loc, cu hramul ”Sf. Ioan Botezatorul”.

 Madaba – oraşul este renumit în special datorită unei hărţi alcătuite din 2 milioane piese de mozaic, aflată în biserica Sf. Gheorghe. Pe harta sunt reprezentate locurile sfinte de la Nil la Marea Moartă şi până la Ierusalim,  cu Biserica Sfîntului Mormânt .

  

Gastronomie: În Iordania, orice masă este un prilej de sărbătoare, de cinstire a oaspeţilor.

Ca la orice naţiune musulmană, carnea de porc este exclusă din preferinţele culinare. Asta nu înseamnă că am venit mai slab de acolo :D. Orice masă începe cu aperitive servite pe farfurioare: salate, hummus, ceapă, legume, pastă de vinete, toate asezonate cu condimente specifice sau zeamă de lămâie; se continuă cu carne preparată în diverse moduri: frigărui, gratar, cu garnitură de cartofi sau orez şi pâine arăbească …

Felul de mâncare tradiţional iordanian este mansaf, carne de miel înăbuşită în sos de iaurt şi servită cu orez. În mod traditional, mansaf se consuma la evenimente de grup, fiind servit pe un platou mare si rotund care se aşează în mijlocul mesei şi fiecare oaspete mănâncă direct, cu mana dreapt (zice tradiţia), dar a început să se accepte şi folosirea unei linguri. Tot tradiţia şi prietenul care ne-a însoţit ne-a spus că gazda oferă oaspeţilor de seamă ochii animalului gătit, considerati a fi o delicatesă … brrrrr.

 

Într-una din seri am decis să experimentăm viaţa tumultoasă din Amman şi intrat într-un bar. Erau 2 saloane: unul pentru cupluri şi altul numai pentru bărbaţii singuri, ca nu cumva aceştia să se uite spre femeile celorlalţi. Deşi pare un pic ciudat, se găsea şi alcool, dar din respect pentru însoţitori, am refuzat să beau, dar în schimb mi-am făcut de cap şi am fumat narghilea, chiar dacă sunt nefumător. Senzaţia de a fuma printr-un furtun făcut poştă este ciudată, dar parcă te apropie, parcă leagă prietenia mai trainic.

În fine, ar fi mult mai multe de vizitat, dar avionul nu aştepta un năuc care se îndrăgostise de nisip, de cămile, de arşiţa soarelui, de albastrul cristalin al Mării Roşii, de mîncarea arăbească, de adierea de seară după canicula de peste zi, sau de cerul senin.

Am părăsit Iordania de ani de zile, dar cînd mă uit la poze simt că oricând aş pleca într-o nouă călătorie fără a sta pe gânduri.

 

Anunțuri

2 răspunsuri la IORDANIA

  1. Simona zice:

    Interesanta tara,,mi-a placut articolul 😉 like 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s