MOLDOVA


2010

Este a treia vizită la Chişinău în ultimii 3 ani şi a doua pe care o fac cu maşina, aşa că o să descriu şi traseul, pentru doritori.

Am plecat dimineaţă la 6.30 din Bucureşti, pe traseul: Bucureşti – Buzău – Tecuci- Huşi – Albiţa – Chişinău (460Km.)

La vamă la români am trecut fără probleme, numai o simplă verificare a paşaportului.

Traversăm Prutul, un curs de apă de vreo 50 de metri lăţime care desparte cele 2 ţări şi ajungem la Leuşeni: întrebări despre scopul şi durata vizitei, a urmat plata taxei de poluare (38 MDL, adică 3 USD), ştampila în paşaport şi gata, totul în cca. 30 minute.

De la vamă până la Chişinău sunt 90 de km.

O şosea peste dealuri, străjuită de nuci, printr-un decor mirific, care, după părerea mea este net superioară autostrăzii A1 şi care nu tranzitează nici o localitate aşa că mergi cu 120 – 140 Km/h fără nici o problemă.

Pe traseu merită făcut un popas la Mănăstirea Căpriana (cu hramul Adormirea Maicii Domnului), ctitorită de Ştefan cel Mare. Din păcate, fiind în renovare de mulţi ani, nu am putut fotografia decât exteriorul, dar se vede clar arhitectura specific românească.

Ceva mai în spate, urcând câteva trepte se ajunge la Biserica de Iarnă Sf. Gheorghe, ridicata în timpul regimului țarist.

Ajuns în Chişinău am regăsit acelaşi  oraş, cu aspect vechi, dar curat şi cu multi copaci.

Bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt

Bulevardul principal, Ştefan cel Mare şi Sfânt are 3 benzi pe sens şi nu am văzut nici un ambuteiaj.

Troleibuz

De fapt străzile sunt largi sunt şi reprezinta un veritabil muzeu auto, fiind stăbătute de tot soiul de autoturisme din toţi anii de fabricaţie (Lada, Moskwitch, camioane GAZ, dar şi merţane, bemveuri samd), troleibuze care la noi ar fi fost luate cu forţa în Programul rabla (2 MDL călătoria) şi rutiere (maxi-taxi private, 3MDL).

O plimbare prin Parcul Ştefan cel Mare şi Sfânt (situat în centrul oraşului) îţi oferă şansa să te reîntâlneşti cu marii clasici ai literaturii române (de fapt cu busturile în bronz ale lui Eminescu, Sadoveanu, Creangă, Alecsandri, Bacovia, Blaga, Călinescu, Coşbuc, Goga, Haşdeu, Iorga, Kogălniceanu, Negruzzi, Rebreanu aliniate pe marginea aleii şi supravegheate de bustul lui Aleksandr Puşkin). Dar Puşkin e mic copil de bronz pe lângă statuia impunătoare a voievodului Ştefan cel Mare – simbol al oraşului şi loc de întâlnire al îndrăgostiţilor (am vazut chiar mirese venite să depună flori aici).

Alături de parc este sediul Guvernului, amplasat în Piaţa Marii Adunări Naţionale, unde este şi Arcul de triumf, iar într-un părculeţ în spatele acestuia este Catedrala ortodoxă (construită în stil rusesc).

În alt părculeţ situat lîngă Teatrul Naţional Mihai Eminescu este piaţa de suveniruri: magneţi, tablouri, insigne, mărgele, tricouri, echipament militar al ostaşilor sovietici (bine, mai puţin tancuri şi rachete).

Tot în centru, pe bulevardul principal, sunt concentare toate instituţiile: preşedinţia, parlamentul, ministerele, guvernul.

Republica Moldova este renumită pentru vinuri şi bomboanele Bucuria. Acum e momentul să vă reamintiţi de aspectul vechilor Alimentare (vezi foto) şi să intraţi în Magazinul Bucuria. Diferenţa e că rafturile sunt pline de tot felul de bunătăţi de ciocolată. Sunt atâtea sortimente, încât pur şi siplu nu şti ce să alegi. Prima oară am cumparat câte 2 bomboane din fiecare sortiment, apoi am venit cu ambalajul şi le-am luat pe cele care mi-au placut cel mai mult :D

Şi cum cu bomboanele o rezolvasem trebuia să mă conving personal de ce sunt renumite vinurile. Primele degustări au început la Chateau Vartely, apoi la Cricova , dar mai sunt locuri cu potenţial ridicat (Purcari, Mileştii Mici) şi pe care sper să le dovedesc cât de curând, pentru că asta cere timp.

Chateau Vartely – complex turistic situat în Orhei (cam 40 km de Chişinău), care cuprinde 4 caze de oaspeţi, cu arhitectură regională specifică, restaurant, săli de degustare, fabrica propriuzisă, o curte imensă cu locuri de joacă pentru copii neastâmpăraţi care nu-şi lasă părinţii să beneficieze de darurile naturii.

La dezustare am avut Fetească , Traminer (cu o aromă deosebită de trandafir), Pinot Noir Rose, Merlot, Cabernet-Sauvignon, Muscat Ice Wine. Pentru necunoscători, IceWine este un vin desert, obţinut din struguri culeşi foarte târziu, după înghet, când via este deja în hibernare, apa se evaporă din bob, lăsând în acesta doar dulceaţa şi aroma.

Spre ruşinea mea, nu am vizitat Orheiul Vechi, dar ăsta este un motiv de a reveni aici. :D

Cricova – un labirint într-o carieră de calcar în care ruşii s-au gândit să înghesuie vinuri (vreo 3 milioane de litri în vremurile de glorie ale URSS, acum mult mai puţin).  Interesant este că din cei 80 de km. de galerii folosiţi pentru producţie şi depozitatare, 5 km. au fost fost amenajaţi pentru turişti. Intri fain frumos cu maşina proprietate personală sau cu trăsurica lor electrică şi străbaţi străzi cu denumiri specifice (Cabernet, Vinului, Adonis), străjuite de butoaie pline cu licori, până in punctul cel mai de jos care se vizitează ( -80, – 100 de metri). Cu toate astea, am respirat aici cel mai curat aer de sub pamânt, cu un miros autentic de vin. :D


Tot sub pământ sunt sălile de degustare cu diverse tematici (Sala Europeană, o sală rustică, sala de conferinţe, o altă sală care pune în evidenţă mediul marin). În sala cu aspect rustic, să nu vă lăsaţi păcăliţi de lumina din spatele ferestrelor, sunteţi tot în adâncuri, la fel cum sugerează hublourile de mai jos, unde marinari de frunte ar degusta whisky, vinuri renumite.

Vin evreiesc de Paşte

Într-un alt spaţiu este colecţia de vinuri, depozitate în firide (kaze) unde îţi poţi păstra propriul vin (l-am văzut pe al lui Putin). Tot aici se află o sticla dintr-un vin evreiesc de Paşte din 1939.


Aperitive

Dar după atâta vin, îţi vine şi pofta de mâncare. Fie că eşti la un restaurant, sau la împinge tava, mâncarea este bună (gustoasă) şi ieftină, băuturile deja le cunoşteam, iar şampania de la Cricova (exelentă) nu a lipsit la nici o masă. Pentru cine vrea bere recomand şi eu ce mi s-a recomandat şi anume cea ucraineană sau rusească (nu ştiu de ce, eu am preferat vinul).

Să vă spun şi despre cazare: am ales Hotel Dacia, bine poziţionat, cu camere curate, micul dejun un pic mai sărac faţă de alte hoteluri unde stătusem în alte vizite (Codru, Jazz), dar cu parcare proprie, păzită.

Nu trebuie omise nici cumpărăturile (Piaţa Centrală, Bazarul, MallDova, Jumbo şi alte magazine de firma situate pe bulevardul Ştefan cel Mare).

Dacă vreţi să vă întoarceţi în timp şi totuşi să fiţi uimiţi de prezent, Republica Moldova vă oferă din plin motive de a o vizita, iar ceea ce v-am descris este doar o mică parte a ceea ce poate fi văzut.

History – Prima dată am fost în Republica Moldova în 2001, cu maşina.

Ţin minte că imediat dupa graniţă m-a oprit poliţia pentru nuj ce debitau ei că nu am respectat. Contra unei şpagi care valora la ei salariul pe juma de luna, iar la mine pe 2-3 ore, lucrurile au intrat în legalitate.

Şi uita aşa, în final am ajuns la Chişinău. Clădiri cu aspect învechit, o piaţa/bazar unde se vindea ulei varsat alături de vin, ţuică, haine second hand, legume, fructe, cârnaţi, langoşi în condiţii care i-ar fi blocat pe inspectorii sanitar-veterinari, troleibuze învechite (cred ca erau deja casate în acte), magazine cu denumiri ciudate, traduse direct din limba rusă: ”reparaţia ceasurilor”, ”ascuţirea cuţitelor”.

Într-o zi aveam planificată o vizită la Nistru, care presupunea tranzitarea Transnistriei şi implicit slalom printre tancuri (fără nici o exagerare), legitimări în faţa unor soldaţi înarmaţi, care se uitau la noi ca la nişte potenţiali duşmani, deşi eram intr-o maşina cu însemne oficiale ….. brrrrrr, tare najpa senzaţie.

Alte vizite în 2007 şi 2008.

Drumul, de astă dată cu avionul; zborul dureaza 50 minute, cu un EMBRAER 120, al companiei AIRMOLDOVA, atât de mic încât trebuia să stau cu capul aplecat ca să pot circula pe culoar, iar trollerul cu laptopul l-am ţinut în brate tot zborul, întrucât nu încapea în compartimentul de bagaje de deasupra. În oraş se ajunge cu ”rutiera”, adică un soi de maxi-taxi, în care stai la fel de cocoşat ca în avion, dar pe bani mult mai puţini :-D, sau, mai elegant cu taxiul, unde negociezi liber tariful.

ATR42-500 pe aeroportul din Chişinău

Întoarcerea a fost cu un ATR42-500 al companiei TAROM. Ca să evit problemele cu bagajul care nu încape în compartimentul de deasupra capului l-am predat la scara avionului cu menţiunea „Delivery at Aircraft” (Chestia asta e utilă când nu ai chef să mai pierzi vremea în aeroport până vine bagajul de cală sau în situaţia în care ar fi un  timp de conexiune foarte scurt şi ţine numai dacă nu ai obiecte interzise iar bagajul nu cântăreşte mai mult de 8 kg. La îmbarcare, se preda bagajul agentului de rampa, iar la debarcare îl veţi prelua tot de la scara avionului.)

oraşul: curat, plin de verdeaţă, parcuri, aceleaşi clădiri din centru, cu aspect vechi şi nerenovate la exterior iar pe la periferie, blocuri cu aspect comunist.
mancarea – super gustoasa, diversa si ieftina: o masa de pranz la restaurant, compusa din vreo 3 feluri si o bere este cca 60 lei moldovenesti (1 USD = 10,2 LEI moldovenesti).
Dacă vreţi să vă îndulciţi, au nişte bomboane renumite, BUCURIA – sunt super.
Fetele … toată lumea spune că sunt nişte bomboane; mie mi s-au părut normale. Poate că alea ”dulci” plecaseră deja în alte ţări. Oricum, faţă de tipi, care purtau invariabil pantofi cu vârful ascuţit, ele sunt îmbracate mai bine (am înţeles că preferă să stea nemâncate ca să işi ia ţoale decât să se îmbrace necorespunzator).
circulaţia prin oraş: haotică – dacă nu eşti atent rişti să treacă vreo maşină pe deasupra ta, chiar dacă traversezi pe la trecere şi ai verde.

Ca mijloc de transport în comun – troleul (1 bilet = 1 Leu moldovenesc – se cumpără personal de la însoţitoarea de bord) şi rutiera (3 Lei moldovenesti).

cumparaturi: am regăsit acelaşi bazar din piata de pe Bulevardul Stefan cel Mare, aceleaşi condiţii de vanzare a produselor, cu haine chinezeşti la preţuri de Dragonul Roşu. Pentru lucruri mai de soi: JUMBO, MALLDOVA sau magazine de firmă chiar pe bulevardul principal (ADIDAS, BENETON, nu-mai-ştiu-care)

Ce te frapează – case de schimb valutar din belşug. Explicaţia primită: moldovenii plecaţi la muncă în străinătate trimit în ţară valută cât bugetul republicii.

O să revin cu ceva poze din 2010, că tocmai am aflat că tre sa dau din nou o fugă pe acolo.

3 răspunsuri la MOLDOVA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s