U.S.A. – tare departe …
Foarte mult timp petrecut într-o cutie de conserve, chiar daca pe ea scrie LUFTHANSA sau AUSTRIAN, companii O.K., din experienţa mea. 23 ore de zbor, cu escalele incluse (destinaţie – LAS).
Zborul a fost monoton, dar atât de monoton, încât dacă mergea juma de oră lin, fără trepidaţii, imi doream să tremure un pic, să simt că zboară. Când începeau trepidaţiile, toţi se rugau să se termine mai repede. Prietenii mi-au zic că-s defect. Cel mai najpa a fost deasupra oceanului. Vedeai pe monitor numa albastru, parca era ecranul din Windows. Oare dădea pilotu automat vreo eroare? 🙂 Din când în când mai afişa cum că suntem la 12.000 metri altitudine, sau că afară sunt -70 de grade. Oricum, însoţitoarele au fost amabile, entertainment satisfăcător, în sensul că aveai şi jocuri şi filme şi muzică de toate genurile.
Ce am vizitat pe acolo?
Las Vegas. Oraşul luminilor. Şi al cazinourilor. Încă de la intrarea în aeroport te întâmpină cu ”slot machines”.
- Year first casino was licensed 1931
- Current number of licensed gambling places in Las Vegas 1701
- Number of slot machines in the city 197,144
- Annual visitors to Las Vegas, in millions 36.7
- Percentage of visitors who say they come to Vegas mainly to gamble 5
- Hours per day average visitor spends gambling 3.9
- Number of hotel rooms 124,270
- Average number of Vegas weddings per day 315
Ca o părere personală: noaptea e frumos, luminile iţi ia ochii, dar a doua zi, leii de bronz sunt de fapt din polimer, turnul Eiffel nu mai pare aşa înalt, Arcul de Triumf este mai mic ca o poartă maramureşană. Concluzie: un mare kitsch.
Ce m-a incântat acolo: Bellagio Fountain e măreaţă. Plimbarea cu monorail-ul. Perspectiva asupra regiunii pe care o ai din Arcul de Triumf, sau mai ales din Turnul Stratosphere.
Un pic din Los Angeles, adică shoping, am căscat ochii la zgârie nori, m-am plimbat pe dealurile de la Holywood, printre casele vedetelor, am călcat pe stele, am condus pe autostrăzi pe deasupra oraşului (eram mic atunci şi nu ştiam că Oprescu, peste 2-3 ani o să ne promită şi nouă acelaşi lucru), a trebuit să invăţ câţi litri are un galon, la câte grade Fahrenheit fierbe apa, cu câte mile/h conduc.
Un pic din San Diego, de fapt numai grădina zoologică, unde am pierdut 6-7 ore. Există chiar un autobuz cu care te poţi plimba în interior, sau o telegondolă dacă vrei imagini de pe deasupra cuştilor animalelor, deci vă daţi seama cam ce suprafaţă ocupă.
In State am auzit prima dată teoria că maşinile cu o persoană la bord circulă pe banda I, iar cele cu mai mult de 2 pe banda II şi automat cu viteză mai mare, în ideea de încuraja mai mulţi oamenii să folosească acelaşi mijloc de transport (se reduce poluarea, aglomeraţia, etc.). La un sondaj pe posturile româneşti depre implementarea acestei idei îşi la noi în ţară, românii credeau că sunt ”luaţi la mişto”.
EH, a fost frumos, nimic de zis, dar nu mi-a trezit nici un impuls de a zice ”nu vreau să mai plec de aici”. Aşa că alte 23 ore spre BUH. Dar cu mult entuziasm.
IDEI . . . 
